“Să nu vă fie frică!”, este îndemnul pe care liderul formației Phoenix îl adresează protestatarilor din Piața Universității, dar și întregii țări. Consecvent cu sine însuși, credincios luptei sale de-o viață, Nicu Covaci ne atrage atenția că nu trebuie să ne îndoim coloana vertabrală în fața celor puternici și că trebuie să învățăm să spunem nu oricărei nedreptăți. “Să nu vă fie frică!” nu este un text care s-a născut în urma evenimentelor din ultima săptămână. În sufletul lui Nicu Covaci mânia fierbe de mult timp.

 "Să nu vă fie frică!", este mesajul pe care l-ai transmis protestatarilor din Piața Universității. Dacă ai fi fost în țară, ai fi fost prezent în Piață?

Nu. Să ne fie clar: desigur că există  multe motive pentru care aș da foc “la primărie și la casa de nebuni”,  dar cei cinstiți, care cred în eficiența protestului lor, sunt puțini. Cei mai mulți sunt doar agresivi și această stare este manipulată. Oamenii care trăiesc în panică nu mai gândesc eficient și rezonabil. Pe urmă, actele agresive sunt și ele manipulate, tocmai ca să discrediteze mișcarea sinceră de opoziție. Când ai trăit jumătate de viață în comunism și jumătate în capitalism, ai o viziune de ansamblu pe care puțini o mai au.

 Textul tău a fost preluat de Jurnalul Național, pe 17 ianuarie, iar comentariile pe marginea lui vorbesc despre dorința ca acest text să fie transformat într-un imn al protestatarilor. Te-ai gândit la asta?

Aici am o problema tehnică. Eu compun muzica, și pe urmă, în funcție de starea pe care o exprimă piesa, fac textul. Textul acesta nu a fost scris acum, cu ocazia evenimentelor recente, la mine în suflet fierbe mânia mult mai demult. Textul a fost scris pe vremea când am compus “În umbra marelui URSS”. Eram într-o stare extrem de tensionată, mi-am dat drumul…și am explodat în “Să nu vă fie frică!“ Problema mea este că îmi e mult mai dificil să creez un imn pe un text gata făcut, al cui o fi el…Acum mi-am dat seama că nu mai pot da înapoi și promit să scriu și melodia.

 Ce crezi că se va întâmpla de-acum încolo în Piața Universității? Analiștii politici vorbesc despre lipsa de omogenitate și lipsa unui lider, ceea ce ar putea conduce la stingerea de la sine a protestelor...

Din nou revin și îți spun că viziunea de ansamblu este extrem de importantă. Ca să știi cum funcționează lumea, la ora aceasta, este exasperant și chiar periculos… Totuși, dacă am ajuns să cunosc niște adevăruri, desigur încă nu toate, dar destule, pot spune că lucrurile sunt, în mare parte, voite chiar de cei împotriva cărora se aruncă pietre. Așa s-a dorit și asta se întâmplă. Din păcate, lumea este extrem de dezinformată și ideea, strecurată în subliminal, că fiecare ar putea ajunge puternic și bogat, doar dacă ar intra într-o anumită horă și și-ar călca pe demnitate, este pentru mulți oameni, slabi dar lacomi, de necombătut. Ei nu pot lupta împotriva instinctelor manipulate, când nu au destulă informație și educație. De ce crezi că nu se mai învață în școli mai nimic? Desigur că s-a mizat pe o anumită comoditate naturală a tinerilor, dar chiar și cei care vor să învețe, nu mai au ce. Nu vreau să intru în detaliile sistemului de așa zis învățământ. Deci, în acestă mișcare instinctivă au fost introduse, voit, elemente care să submineze ținuta spirituală a motivației protestului și, la o adică, să se poată apela la forțe de intervenție violentă, cu motivații vagi……

 "Un protest ieftin și direct nu m-a interesat niciodată. Ceea ce am avut de transmis, am transmis prin muzica noastră", declarai la începutul anilor 90, când formația Phoenix s-a întors din exil. Acum, gestul tău este diferit. Ce a determinat această schimbare?

Protestul este atât direct, cât și indirect, se vrea mai profund, fără lozinci cu hai sus sau hai jos.... Noi încercăm să motivăm publicul să se autorespecte, să aibă încredere în sine, să aibă șira spinării. Dar acestea nu pot exista decât dacă ai conștiința curată, doar atunci când te poți uita în oglindă și poți spune: Eu vreau bine! Așa cum ți-am explicat, textul scris nu e o lozincă ieftină, ci vrea să pună lumea pe gânduri, în măsura în care mai reușește…

 "Să nu vă fie frică/Să vă pretindeți dreptul/Cu glas de vis și-ambrozie vorbește înțeleptul/Dar asta nu se face în colț, bătând mătănii/Ci alungând cu bâte, hidoasele dihănii". Este o metaforă, firește. Dar nu există riscul ca acest îndemn să fie luat ad-litteram și să asistăm, în continuare, la violențe?

Când nu se poate altcumva, pui mâna și iei bâta! Problema este că cei sufocați de nedreptate sunt manipulați și stârniți artificial pentru a deveni violenți și pentru a-și pierde prestanța. Oricum, marile schimbări s-au petrecut întotdeauna când un popor nu a mai putut să suporte lăcomia unor puțini, și atunci lucrurile au fost violente, căci și cei care au câștigat puterea și s-au îmbogățit peste noapte, vor să și-o apere. Eu nu îndemn la violență, din păcate, disperarea blochează rațiunea de multe ori. Și, dacă nu se poate altfel, atunci reacțiile sunt cum le știi...

 Apariția huliganilor la aceste manifestații de protest este regretabilă. Am fost de față la confruntările lor cu jandarmii și m-a izbit tinerețea lor. Nu par să aibă mai mult de 18 ani. Îi consider victime ale unui sistem educațional dezastruos și o masă de manevră perfectă în slujba unor diversioniști de profesie. Ce mesaj le-ai transmite acestor tineri?

Învățați, învățați, învățați…a zis cineva care știa ce știa…fără informație facem doar greșeli și suntem manipulați în fel și fel, după cum doresc exact cei împotriva cărora se protestează.

 Formația Phoenix a fost decorată, pe bună dreptate, de Traian Băsescu. E păcat că un asemenea gest, din partea unui șef al statului român, nu a venit mai devreme. Ce impresie ți-a făcut atunci Traian Băsescu și ce aștepți acum din partea lui?

Cu toate obiecțiile la calitățile lui de conducător al unui popor, sau alte minusuri ce i se impută, eu trebuie să recunosc că am fost profund mișcat de gestul acesta. La acordarea acestei decorații, că e doar o mică piesă de décor, domnul Băsescu mi-a recitat fără greșeală (deci, mai bine ca propriul solist vocal din acea perioadă) “Nebunul cu ochii închiși.” Acum, hai să fim sinceri, nu știu pe cine nu ar fi mișcat un asemenea gest, de bine, de rău, acest șef de stat și-a sacrificat măcar o oră din viața lui să învețe pe de rost piesa. Acest lucru m-a onorat mai mult chiar decât insigna primită. Asta înseamnă o apreciere personală și impune, pe de altă parte, un respect.

 Prin "Jocul", ți-ai exprimat părerea despre regimul lui Ion Iliescu, prin "Ceata", ți-ai exprimat așteptările față de  guvernarea CDR și te întreb acum ce așteptări ai de la cei care constituie actuala opoziție politică?

Mesajul nostru s-a simplificat si sintetizat. Concis el este: Găsește-ți șira spinării și învață să spui nu!